M-am gândit să fac o serie de texte cu frânturi din cartea „Ținutul dintre Mări”, aventura noastră de 3000 de kilometri pe bicicletă în Caucaz. Dacă ți-a plăcut și vrei să ne susții, poți comanda cartea de aici: https://bogdanmatei.ro/caucaz/.
…
[în Karabagh]
Orice călător este, în realitate, un fugar. Un inadaptat. Un inconștient care înțelege că fericirea nu vine din posesiuni, ci din experiențe. Un călător este, în esență, un căutător. De sens, de frumos, sau de amintiri. Pleci, ca să revii mai înțelept. Te pierzi în lume, ca să te construiești – cu riscurile și dificultățile de rigoare, pariind că rezultatul o să merite.
Peisajul ne încântă, iar o urcare-bonus ne oferă suficient timp să îl analizăm pe îndelete. Pustietatea se întinde cât încape în privire – niciun om nu s-ar aventura atât de departe. Poienile alpine sunt parcă mai verzi, iar pe văi pădurile încep să se înghesuie. Natura arată, fără exagerare, ca la ea acasă – dar un acasă ordonat, ca o gospodărie bine administrată. Nu rezistăm și oprim pe marginea unei prăpăstii să imortalizăm perfecțiunea – ne simțim mici și fără putere în fața măreției care ne înconjoară.
…
Nor Kharkhaput e prima localitate de care ne lovim, unde suntem și opriți pentru controlul poliției de frontieră. Sat fără localizare, fără case, fără locuitori – atât de nesemnificativ, dar atât de reprezentativ pentru întreaga țară! Decimat în urma războiului, Karabah-ul e mai mult o fantomă, decât ceva palpabil – un muribund care se încăpățânează să trăiască. Fiecare așezare, fiecare drum și, probabil, fiecare parte din natură ar putea spune aceeași poveste: una a urii, a durerii și a lipsei de sens din toate acestea.
Până la prima benzinărie, unde facem o pauză mai lungă, ne strecurăm printre pereții stâncoși ai unui defileu impresionant. Vegetația, tot mai aridă, ne reamintește că suntem într-o zonă cu climă caldă și uscată, cum nu ne prea place. Mâncăm pe o bancă umbrită, analizând militarii coborâți dintr-un camion de luptă – chipuri tinere, fără urme, dar care se pregătesc pentru a semăna și culege sânge.
Coborâm lent, în zeci de kilometri, până la 700 de metri altitudine. Căldura devine înăbușitoare. Localitățile sunt rare, sărăcăcioase, oferind un aer… de nefericire. Oamenii – aceeași armeni joviali de peste graniță – aici au sufletul mai încărcat de povară, oferind zâmbete cărora le-au uitat încărcătura. În Drmbon, ne lovim din nou de urcare – drumul șerpuiește peste o rețea de dealuri pe cât de frumoasă, pe atât de epuizantă. Flămânzi, devorăm o pâine caldă, la poalele primului dintre ele. Un 4×4 se oferă să ne ducă o vreme, dar îl refuzăm recunoscători – povestea de la Baku a fost, totuși, o excepție – când apuci pe o cale, nu o abandonezi doar pentru că devine dificilă, oricât de mare ar fi tentația.
…
Obținerea vizei decurge relativ repede: completăm două formulare, plătim taxa și așteptăm vreo 15 minute până ce funcționarii definitivează procesul. Ca să treacă timpul, citesc informațiile de pe pereții ministerului – aflu aceeași istorie subiectivă, cu un popor armean chinuit care s-a încăpățânat pentru eliberare – și analizez fotografiile alb-negru care încearcă să reflecte parcursul luptelor. Peste tot, tronează aceleași sentimente de mândrie și onoare, de laudă pentru victorie. De ce nimeni nu își pune problema costurilor? mă întreb. Au pierit zeci de mii de oameni și sute de localități, dar nu pare ca acestea să fie puse în balanță cu ceea ce s-a câștigat. Oare a meritat?
…
Berdzor e ultimul orășel pe care îl parcurgem, dar are un aer atât de provincial că ne înspăimântă – asfalt e doar pe strada principală, singurul semafor nu e respectat de nimeni, iar benzinăriile sunt doar niște dughene. Până la graniță, avem de dus, și noi, propria luptă, cu un interior epuizat de sus-jos-ul Karabah-ului. Evelin cedează – văd cum psihicul îi e făcut franjuri -, dar eu găsesc resurse nebănuite de energie. Nu că aș excela, dar măcar nu mă chinui cum îmi e obiceiul.
M-am gândit să fac o serie de texte cu frânturi din cartea „Ținutul dintre Mări”, aventura noastră de 3000 de kilometri pe bicicletă în Caucaz. Dacă ți-a plăcut și vrei să ne susții, poți comanda cartea de aici: https://bogdanmatei.ro/caucaz/.
