Ultima zi in Macedonia de Nord

Scris de | 25 nov. 2019 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


În ciuda serii capricioase, noaptea o dormim destul de bine și, chiar dacă nu e suficient, somnul ne duce până la o nouă oprire. Pornim greu dimineață, fără spor, după ce analizăm locul de cort: un petic de pietriș între niște bălării înalte, nu departe de o casă dărăpănată în care pare că locuiește cineva. Clar nu e cea mai selectă locație, dar și-a făcut treaba în condițiile date, iar aceasta e tot ce contează.

Primul oraș al zile e Kavadarci, o așezare în continuă renovare, dar cu un pregnant aer de comunism vechi. Până la el (dar și după), ne îmbătăm cu arome de struguri de diverse soiuri, ca o răzbunare pentru piedicile pe care aceștia ni le-au întins de cu seară! În continuare, drumul ne poartă către sud-est, prin așezări sporadice, până la Demir Kapija, unde oprim pentru prânz. De aici, peisajul se schimbă puțin, căci ne înghesuim pe lângă Vardar, râul ce își croiește calea direct printre niște versanți împăduriți, nu foarte înalți, dar pitorești.

Diversitatea țării, din zborul bicicletei.

Îmi place mult Macedonia că surprinde prin diversitate, atât culturală, cât și în natură. Această mică țară are, fără să exagerez, de toate: munte, lacuri ce țin loc de mare, păduri, câmpii întinse, râuri și zone pustii etc. În foarte puțini kilometri, peisajele se schimbă vizibil, oferindu-ți dinamism în înaintare. Iar aceasta face ca și oferta să fie bogată: atât peisagistic, cât și culinar: dacă dimineață culegeam struguri, după amiază găsim pere zemoase și smochine (nu-s fan, dar Evelin le adoră). Mai mult, șoseaua e străjuită de plantații cu pomi ciudați, pe care nu îi recunoaștem, dar care anunță fructe gustoase, când le-o veni vremea.

Atmosfera la Dojran, lacul cu un mare potențial turistic, dar mult nefolosit.

La Dojran – lacul pe care îl urmărim ca ultimă destinație – sosim după-amiaza târziu, aduși de vântul din spate care ne-a bătut toată ziua. Planul este să campăm pe mal undeva, dar locurile bune sunt pline de oameni, iar cele solitare sunt pline de stuf. În plus, cerul gri de toamnă ne taie cheful de scăldat (deși e caldă apa), așa că ne rezumăm la a petrece vreo două ore în zonă, timp în care mâncăm, filmăm/facem fotografii și povestim cu o localnică înfiptă, care ne ține o lecție de istorie și geografie 2 în 1, despre toate câte știe!

Cu privirea spre Grecia, cu inima în Macedonia.

Trecerea graniței e o formalitate, revenirea în UE își spune cuvântul debirocratizării. Trecem rapid de localitate și, pe un câmp la marginea ei, decidem ad-hoc să rămânem pentru noapte, să recuperăm odihna atât de necesară. Eu pun cortul, iar Evelin se întoarce în sat să umple dușul, dar nu anticipez problemele care urmează – după spălare, vântul se întețește, aruncând cortul în toate direcțiile. Rezistă el, nu e problemă, dar de la smuciturile prelatei nu pot să adorm…Așa că, în miez de noapte (după 2:00), îl trezesc pe Evelin din sforăit și îl rog să ne mutăm casa după perdeaua de copaci din apropiere. Somnoros, acceptă, așa că oferim cel mai straniu tablou: doi călători ce cară un cort plin câteva zeci de metri, iar apoi revin după biciclete ca, în sfârșit, să doarmă cum au nevoie!

Ziua 18: Vozarci, Macedonia de Nord – Doirani, Grecia, 95 km –
https://www.strava.com/activities/2623116173
https://www.strava.com/activities/2623118161
https://www.strava.com/activities/2623120083

DRUMURI DIVERGENTE, EP. 7: Macedonia de Nord

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.