Viața (co)virusată

Cu susu-n jos e lumea astăzi,
Tot ce-am trăit e doar un vis…
Vedem deschis că suntem fragezi,
Că-i doar un pas până-n abis.

De nicăieri, un virus aspru
Apare și ne ia captivi –
Nici cerul nu mai e albastru,
Rămânem triști și prea naivi!

Și nu contează cum e boala,
E libertatea ce-a plecat…
Pe cap ne-am pus, cu toții, strana
De sclav umil, încarcerat.

Sperăm, din lanț, la zile bune,
La-un viitor ca în trecut
Când fericiți știam a spune
Că tot ce ai, e bun avut! 

Ne roade dorul pe la colțuri,
Ne cheamă glasuri din pustiu… 
Să împletim altfel de rosturi,
Ne-obliga domnii cu chipiu!

Nu suntem proști și nici habotnici, 
Gândim și noi cu propriul cap!
Deci, când vă dați așa războinici,
Să nu uitați: noi v-am votat! 

Dar, cum spuneam, pe dos e lumea:
Ce e valoare-i doar noroi,
Iar cei de sus se-nvârt aiurea, 
Că, de plătit, plăti-vom noi! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.